Chipul strazii ce seduce si al veacului ce trece,
A ajuns atât de josnic ca nimic nu-l poate-ntrece.
E un mod de comportare ne-acceptat de Creator,
Care obtureaza turma sa nu-l vada pe Pasator.

Chipul strazii trecatoare cu pavaje care-nseala,
Il formeaza toti aceia ce pun Harul la-ndoiala.
Si acesta este-un mod nepermis pentru-abordare,
Printre sfintii care lupta sa nu mearga la pierzare.

Chipul strazii cu balti dese ce inspira multa teama,
E portretul celor, care, pe Isus nu-L iau în seama.
Ei se joaca cu pacatul savurând din cloaca-n cloaca,
Ca si cum cu vesnicia ar fi doar un mod de joaca.

Chipul veacului din urma e crochiul multor rele,
Cand îsi lasa-mbracamintea din sumar, sumar pe ele.
Multe tin s-arate bine cu tinute mici, sumare,
Provocând simtiri urâte, patimase si murdare.

Chipul veacului ce trece se-nmladie la parada,
Cautând tendentios ca cei slabi mereu sa cada.
Caci ei însasi n-au probleme ce i-ar duce la pierzare,
E dovada ca refuza, piatra ce i-ar duce-n mare.

Vocea strazii efemere ce emite-i greu s-asculti,
Insa multor nu le pasa; parca sunt inepti si muti.
Ei prin lipsa de opinii sunt cu raul în complot,
Nu îi doare, nu le pasa cum facuse odata Lot.

Dar, chipul veacului obscur are timpul efemer,
Si nu poate tine pasul cu acei ce tind spre cer.
Acestia, sunt cei care, nu iubesc valori de jos,
Fiindca au ‘nnoita mintea, dupa chipul lui Cristos.
Amin